Participă la târguri în toată ţara, îşi compune culorile pentru a vopsi lâna cu care lucrează carpete şi predă taina meşteşugului popular fetelor tinere din comună.

Maria Lazăr a învăţat meşteşugul ţesutului de când era de-o şchioapă, de la mama ei. Pe atunci, în fiecare casă se ţesea la război.

A ţesut până când din mâna ei au început să iasă lucrări cum rar întâlneşti.

Pe lângă modelele pe care le lucrează şi pe care le-a preluat din bătrâni, Maria îşi face singură culorile cu care vopseşte lâna, din buruieni. Şi lâna este naturală, de la oile pe care le creşte în bătătură. Nimic sintetic.

„Aşa am învăţat din bătrâni să facem culorile pentru că pe vremea aceea nu aveai cum altfel. Nu existau atâtea vopseluri cum sunt astăzi şi nici nu vreau să le folosesc pe acelea. Aşa e totul natural şi numai de noi ştiut. De exemplu, culoarea roşie o fac din flori de sovârv şi frunză de măr roşu. Gri facem din coajă de salcie şi calaican, iar bej obţinem din foi de ceapă puse în oţet", ne dezvăluie Maria câteva din secretele tradiţiilior din munţii Vrancei.

Profesor la război

Maria s-a mutat din satul natal Păuleşti la Nistoreşti pentru a-şi urma soţul însă nu a renunţat la meşteşugul pe care l-a deprins de la mama ei.

A continuat să lucreze la războiul de ţesut şi să le înveţe şi pe fetele din sat.

În 2003 s-a angajat cu carte de muncă la Şcoala de Artă Populară din Focşani, pentru catedra de la Nistoreşti.

Maria şi-a înfiinţat acolo un atelier în toată regula pentru a duce mai departe tradiţia satului de munte din Vrancea.

„La mine la atelier vin multe fete din sat. Facem împreună carpete ce se pun în perete, le vindem sau mergem cu ele la expoziţie. Tot cu fetele din sat colorez lâna. Adunăm din timp frunzele necesare şi coajă de copac. Lucrăm în fiecare zi dar nu şi de sărbători", ne-a mai spus Maria. @N