Mircea Marian: „Justiția trebuie democratizată și curățată cu pistolul la tâmplă, așa cum a procedat generalul MacArthur în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial”.
Tentativa de a-i lăsa pe magistraţi să se autoadministreze şi de a-şi curăţa singuri mizeria din interiorul breslei a eşuat. Dimpotrivă, aceşti oameni au abuzat dincolo de limta suportabilului de independenţa şi de puterea pe care au primit-o în 2004.
Peste trei milioane de justiţiabili sunt ţinuţi ostatici de către ma gistraţii angrenaţi într-o bătălie pentru putere şi de bani. Scriu că este vorba de putere, în primul rând, pentru că au obţinut deja de la guvern, prin şantaj, cam tot ceea ce îşi doreau în materie de salarii. Magistraţii caută un pretext pentru a-şi continua protestul şi pretind că ar fi preocupaţi de soarta tuturor bugetarilor.
În realitate, greva (ilegală, dar cine să constate acest lucru?) este rezultatul unei competiţii în interiorul corpului judecătorilor şi procurorilor. Diverşii lideri sindicali ai breslei - în frunte cu pantraguelica doamnă Pivniceru - sunt în competiţie pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii sau la Înalta Curte. Dar niciodată, în campaniile electorale pe care le-am urmărit, nu am văzut o competiţie atât de murdară.
Alegătorii - judecători şi procurori - sunt momiţi cu bani şi influenţă. Publicul spectator este minţit cu cea mai mare neruşinare şi i se transmite că bătălia se poartă numai şi numai pentru nobilele principii ale independenţei justiţiei.
Puterile executive şi legislative sunt şantajate cu boicotarea alegerilor prezidenţiale. În plus, ar putea urma un val de greve ilegale - imposibil de stopat atâta timp cât cei care ar trebui să judece refuză să-şi facă datoria. Singura soluţie care se conturează este ca justiţiabilii români să se adreseze CEDO. Dar efectele sunt
