În ciuda declaraţiilor de bune intenţii, educaţia nu este tot timpul pe placul oamenilor politici, deoarece oamenii bine educaţi sunt primii care pretind clarificări şi care declanşează mişcări de protest.
Cu ocazia deschiderii noului an şcolar, Preşedintele, Traian Băsescu, a adresat un mesaj în care a spus printre altele: ”Nu putem vorbi despre democraţie consolidată fără o educaţie de calitate”. Este perfect adevărat. Preşedintele are dreptate să facă o corelaţie între democraţie şi nivelul de educaţie al cetăţenilor săi. Dar ce înseamnă o educaţie consolidată? În România acest lucru nu este foarte clar. De fapt astăzi, când vechea autoritate a şcolii s-a destrămat, nicăieri în lume nu este simplu de definit ce înseamnă o bună educaţie.
Dar chiar dacă este greu de spus ce conţinuturi şi ce metode ar trebui să adopte, este limpede că o bună educaţie oferă individului în primul rând spirit critic. Într-o mai mare măsură decât o persoană needucată, una bine educată nu poate fi minţită şi convinsă uşor. Asta nu înseamnă că omul educat se pricepe la toate, de la sistemul de sănătate la minerit şi agricultură, dar el are capacitatea de a se informa mai uşor şi de a aprecia mai bine calitatea unei argumentaţii. El discerne mai rapid impostura sau reaua intenţie şi se poate orienta prin hăţişul de non-sensuri, contradicţii sau argumente sofistice. Un om educat este mai atent decât altul la ceea ce aş numi etica argumentaţiei, adică forţa de a accepta ceea ce e logic şi raţional, chiar şi atunci când merge împotriva propriilor interese.
Dar poate şi mai importantă este capacitatea omului educat de a imagina empatic punctul de vedere al celuilalt şi de a îmbrăţişa mai multe perspective simultan. Fără această empatie, dialogul ar fi imposibil şi dacă la noi nu se dialoghează aproape deloc, dacă asistăm la discursuri complet paralele e şi din cauza un