Dragă domnule Copos! Au trecut iată cinci luni de când mi-ați scris și m-ați făcut, pe bună dreptate, ”un bădăran, un necioplit, un neinformat, pe scurt: un neanderthalian intelectual”. Toate acestea au venit ca urmare a portretului pe care vi l-am făcut, tot pe bună dreptate, ca să păstrăm aceeași categorie WBA, „bandit”, „infractor”, „hoţ”, și, pentru că asa vă place „comunist împuțit”. În toată această perioadă v-am văzut aproape săptămânal la televizor, însă nu pe stadioanele de fotbal, acolo unde vă plăcea cel mai mult, ci prin sălile de judecată. Aveați o față de om abătut, trist, călcat de tractor, însă păreați în continuare stabil și calm. Cu alte cuvinte, nu erați un Mitică Dragomir, gata în orice secundă să-și bage ceva în jurnalistul care l-a călcat pe coadă. Era și culmea ca dumneavoastră, un reprezentant de seamă al comunismului să cădeți în cealaltă extremă, una în care colegul de boxă, Giovani excelează. Apropo de boxă, trebuie să vă felicităm pentru că, cel puțin deocamdată, ați scăpat. Atât în Dosarul Loteriei, unde cică aveți o evaziune de un milion de euro sau dolari, naiba mai știe, oricum e mărunțiș pentru dumneavoastră, cât și în Dosarul Transferurilor, unde ați mai băgat în buzunar ceva, cam cât de o șaorma cu de toate.

Așadar, domnul Copos, patru ani cu executare la Loterie plus cinci ani cu executare la Transferuri fac nouă ani pe care i-ați driblat… deocamdată. Cu toate acestea, aș vrea să vă întreb cum e ? Nu, nu mă refer la sănătate, ci la viața dumneavoastră ? Cum e să te duci noaptea la culcare știind că, undeva la Rahova sau la Jilava, te așteaptă, mai devreme sau mai târziu, colegul de la Steaua, gata oricând să-ți descrie din realitățile lumii de dincolo ? Cum e să te trezești dimineața, să privești soarele, și să realizezi că vor urma zile în care-l vei vedea doar în poze ?

Noi, domnule Copos, amărâții care scriem