Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...
Puteai spune că e zi de bâlci după câtă lume se strânsese în curtea fostei cazărmi.
După revoluţie, se mai întâmplase în două rânduri aşa, dar din motive diferite.
La trei ani după alegerea sa în consiliul local, Doru Magiunescu a ieşit brusc din anonimat cu o idee care avea să se transforme într-o propunere, iar aceasta într-o manifestare socială copleşitoare, prin proporţii şi semnificaţie, cum nu mai cunoscuse oraşul niciodată.
Cele petrecute atunci, chiar dacă au fost şi lucruri mai puţin plăcute, au însemnat, după părerea multora, începutul ascensiunii sale.
Tânărul consilier s-a inspirat de la televizor. Văzuse cum se calcă oamenii în picioare în locurile unde sunt aduse moaştele sfinţilor.
Se făceau cozi de cum amurgea. Şi pentru ce? Ca să fii sigur că apuci să atingi cu buricele degetelor sau cu buzele sicriul de argint în care stau cuminţi câteva oscioare.
După dimensiunea coşciugului, eşti tentat să crezi că sfinţii au murit când erau copii. Poate că d-aia au şi ajuns sfinţi.
Uneori te privesc printr-o ferestruică găvanele golite de ochi ale unei tigve de mărimea portocalei.
Se întâmpla ca înăuntru să fie doar mâna stafidită a sfântului. N-ai niciodată timp să-i citeşti în palmă linia norocului sau linia vieţii. Pe cea a dragostei nu e cazul, deoarece se ştie că sfinţii îl iubesc în timpul vieţii lor scurte numai şi numai pe Dumnezeu.
Atunci de ce se