Vladimir Tismăneanu: "A trecut aproape neobservat decesul în luna februarie 2009 al corifeului propagandei naţional-staliniste Eugen Florescu."
Personajul a fost şef al Secţiei Presă a CC al PCR, favoritul Elenei Ceauşescu, zbirul care teroriza Uniunea Scriitorilor în anii 1980, aghiotantul lui Dumitru Popescu- Dumnezeu. Membru al CC al PCR până la prăbuşirea regimului comunist, „detaşat” pentru câţiva ani la Timişoara la mijlocul anilor ’80 ca secretar judeţean cu propaganda, Florescu s-a ocupat personal de supravegherea (domesticirea) intelectualilor critici din acel oraş, în special a celor din jurul revistei Orizont (Mircea Mihăieş, Cornel Ungureanu, Adriana Babeţi, Şerban Foarţă, Marcel Tolcea, Livius Ciocârlie, Daniel Vighi, Iosif Costinaş).
Obtuz, vehement, intolerant şi incult, Florescu a fost, alături de Mihai Dulea, patronul politicii de intimidare a scriitorimii şi de susţinere a curentului autodenumit protocronism. A rămas de pomină afirmaţia sa că protocronismul nu este o simplă concepţie estetică, ci „viziunea artistică a tovaraşului Nicolae Ceauşescu“.
În luările sale de cuvânt de la şedinţele biroului Uniunii Scriitorilor, în deplin consens cu idiosincraziile lui Dumitru Popescu, Florescu i-a atacat constant, cu vicioasă maliţie, pe exponenţii direcţiei (neo) lovinesciene, proeuropene şi potenţial antitotalitare: Nicolae Manolescu, Mircea Zaciu, Valeriu Cristea, Zigu Ornea, Eugen Simion, Ileana Mălăncioiu, Dan Hăulica, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Geo Bogza, Octavian Paler, Eugen Jebeleanu, Dan Deşliu, Ileana Vrancea, Mircea Dinescu şi Dorin Tudoran.
Florescu a fost unul dintre principalii artizani ai otrăvitelor campanii din Săptămîna, Luceafărul şi Flacăra, împotriva postului de radio Europa Liberă şi mai cu seamă a emisiunilor culturale concepute de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. În acest