Înotăm prin praf şi indiferenţă. Viaţa nu are valoare, iar moartea nu mai impresionează pe nimeni. Nu-i aşa că aveţi, din ce în ce mai des, senzaţia că lumea se destramă? Deşi
Înotăm prin praf şi indiferenţă. Viaţa nu are valoare, iar moartea nu mai impresionează pe nimeni.
Nu-i aşa că aveţi, din ce în ce mai des, senzaţia că lumea se destramă? Deşi se construieşte masiv, oraşele parcă se prăbuşesc, drumurile se surpă. Înotăm prin praf şi indiferenţă. Viaţa nu are valoare, iar moartea nu mai impresionează pe nimeni.
Nici măcar pe o asistentă de la Salvare care ar fi trebuit să constate dacă pacientul mai respiră sau nu. Şi uite aşa, legiştii s-au trezit cu un cadavru care a înviat la declanşarea bliţului. Din păcate, n-a fost o minune, ci neglijenţă.
Nu ştiu de ce mulţi dintre noi au crezut că, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, vom deveni mai buni, mai responsabili şi mai profesionişti. Spre dezamăgirea oamenilor de treabă, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. A fost nevoie să ajungem în UE ca să constatăm că învăţământul şi sănătatea României sunt la pământ.
Mi-e groază să mă gândesc la viitorul celor mici de azi. Sunt prinşi în capcană. Cum spunea un savant în "Adevărul" de azi, "pentru prima dată, copiii au ajuns să fie mai bolnavi decât părinţii lor". Trăiesc închişi între patru pereţi, cu ochii lipiţi de ecranul calculatorului sau al televizorului, mănâncă aiurea, sunt sedentari, stresaţi şi se îndreaptă spre suferinţă fizică şi psihică.
Ne confruntăm zi de zi cu incapacitatea celor care ne conduc. Da, râdem de ei în emisiuni TV, sunt luaţi peste picior în paginile ziarelor şi în dezbateri, dar nu e suficient. Astăzi, mai mult ca oricând, putem vedea că nepăsarea lor distruge vieţi, că interesele lor culcă oraşele la pământ, că incompetenţa lor ne ţine într-o lume prăfuită, bolnavă şi lipsită de pe
