Incet dar sigur, aventura politica a lui Virgil Magureanu si a partidului sau prinde contur. Fata cu ascensiunea fostului sef al SRI, unii politicieni devin precauti, altii se arata gata sa colaboreze. Cu totii se gindesc ca fostul sef al SRI mai poate folosi informatii din trecut. Capitalul politic cel mai pretios pe care il detine PNR nu consta nicidecum in rezonanta istorica a numele sau, nici in doctrina compozita pe care si-a ales-o sau in calitatea partidelor din a caror fuziune s-a format, ci in prezenta in functia de secretar general a fostului sef al SRI, Virgil Magureanu. Considerat drept una dintre "eminentele cenusii" ale politicii romanesti de dupa 1989, Virgil Magureanu tine sa nu isi stirbeasca aceasta faima nici acum, cind a iesit din subteranele muncii din Serviciul Roman de Informatii si a intrat in scena politica. Desi fuziunea PNR cu PUNR este cel mai important eveniment pentru partidul sau, dupa inscrierea oficiala de la tribunal, Virgil Magureanu il considera absolut obisnuit, anuntind pentru viitor alte fuziuni cu mult mai spectaculoase. Chiar daca pozitia conducerii PUNR nu este foarte clara inca, in timp ce Biroul Executiv al PNR aproba fuziunea si conditiile in care aceasta sa aiba loc, presedintele PUNR Valeriu Tabara era plecat in America, iar Ioan Gavra dadea declaratii care se contraziceau, Virgil Magureanu declara ca toate datele au fost stabilite si nu mai exista nici o incertitudine. In ciuda sigurantei pe care fostul sef al SRI o afiseaza si care pare a fi confirmata prin evolutia PNR indreptata spre tinte precise, electoratul transilvanean nu este usor de cucerit, cu atit mai mult cu cit Virgil Magureanu va avea in aceasta zona doi adversari de marca in problema nationalismului: Gheorghe Funar si Corneliu Vadim Tudor. Daca la acestea adaugam pozitia mult slabita pe care o are PUNR dupa conflictul dintre Valeriu Tabara si Gheorghe Fu