Virtuţile medicale ale naturii au fost folosite pe meleagurile româneşti încă de pe vremea dacilor. În marile oraşe, vegetaţia îşi restrânge aria de supravieţuire. De aceea, localnicii Virtuţile medicale ale naturii au fost folosite pe meleagurile româneşti încă de pe vremea dacilor.
În marile oraşe, vegetaţia îşi restrânge aria de supravieţuire. De aceea, localnicii admiră miracolele naturii vegetale în parcuri sau în grădina casei lor, dacă au şansa să locuiască la curte. Plante foarte cunoscute sau mai puţin cunoscute stârnesc şi azi curiozitatea specialiştilor, care le studiază pentru a verifica virtuţile lor terapeutice.
România dispune de un imens tezaur de plante medicinale, iar unele sunt prea puţin studiate, comparativ cu reala lor putere de tămăduire. Cunoscătorii îşi amintesc că Herodot, părintele istoriei, a scris despre deosebita iscusinţă a geto-dacilor în folosirea plantelor medicinale pentru menţinerea unei sănătăţi robuste. E o invitaţie la cunoaştere deplină a acestui tezaur pentru care românii pot fi invidiaţi.
După cum precizează surse autorizate, în spaţiul nostru geografic vegetează peste 3.600 de specii, adică mai mult de jumătate din categoria celor care vegetează în Europa. Dintre acestea, peste 700 au proprietăţi medicinale.
Dar, pentru mulţi români, şi nu numai, identificarea plantelor medicinale şi aromatice din natură e o misiune dificilă. Experţii spun că oricând te poţi păcăli atunci când le culegi sau le poţi distruge calităţile dacă nu le usuci cum se cuvine.
De aceea mulţi medici, farmacişti, biologi şi agronomi sunt interesaţi de proprietăţile plantelor medicinale, de modul cum trebuie recoltate şi uscate pentru o valorificare eficientă. În zilele noastre, fitoterapia modernă are la bază studii complexe fitochimice, farmacologice şi toxicologice, evaluând efectele pozitive şi contraindicaţiile. Di