Unii au ghinionul teribil, la câteva zile după atacul de infarct miocardic, să facă unele complicaţii grave, aducătoare de moarte.
Salvarea vieţii acestora stă doar în bisturiul chirurgului cardiovascular şi aceşti bolnavi trebuie aduşi în regim de mare urgenţă într-o clinică de chirurgie a inimii şi vaselor.
Prof. dr Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de Chirurgie cardiovasculară la Institutul "C.C. Iliescu" Fundeni spune că o complicaţie, după infarct foarte frecventă, este ruptura care apare după atacul de infarct în septul interventricular, adică ruptura ivită în peretele dintre ventricule. Acest accident are o perioadă de graţie de două-trei zile, deci un interval mai lung de instalare a rupturii în peretele dintre ventricule.
Deci acest bolnav beneficiază de răgazul de două-trei zile până a ajunge la operaţie într-o clinică de chirurgie cardiovasculară. În debutul operaţiei se montează o pompă în aortă, pentru a susţine activitatea cardiacă înainte de operaţie şi după. Această pompă suplimentară, numită balon de contrapulsaţie, poate prelua 20%-25% din debitul de sânge cardiac. Apoi, se trece pe pompa extracorporală o inimă artificială, ce face treaba inimii naturale cât timp aceasta este oprită pentru a fi operată.
Chirurgul deschide ventriculul stâng şi inspectează muşchiul ventriculului, pentru a constata cât din el este lovit de complicaţia infarctului. Partea de ventricul neutilizabilă e moale, puţin rezistentă, se rupe, este invadată de sânge. Chirurgul montează în ventricul un perete din plastic ca să separe acea parte a muşchiului lovită grav de infarct şi muşchiul rămas sănătos. Prin această operaţie, ventriculul stâng devine o încăpere cu două camere, una funcţională, cealaltă bolnavă care nu lucrează. Apoi, chirurgul montează bay-pass-uri, adică acele ocoliri de artere înfundate prin vase scoase din a
