Aşa cum cititorii Evz au observat deja, ziarul nostru a lansat un demers jurnalistic privind topul evenimentelor politice din anul 2012. Lucrând la această gazetă am şi privilegiul de a mă uita pe rezultatele primite de la cititori.
De la bun început mă impresionează numărul mare de participanţi. Perioada nu este propice unor analize politice. Fiecare a fost sau mai este în vacanţă, preocupările principale au fost şi sunt legate de familie, prieteni, poate petreceri şi mese mai mult sau mai puţin copioase.
De destui ani , de când urmăresc valorile traficului pe internet ştiu că în perioada sărbătorilor acestea scad aproape fără excepţie. Ar mai fi un motiv pentru care am fost plăcut impresionat de numărul mare al participanţilor. În general, cititorii acestui ziar sunt oameni cu o pregătire mult peste medie. Ei au o orientare de dreapta, care presupune şi o cultură politică, cu o deschidere mai largă şi un discernământ mai pronunţat.
După rezultatul alegerilor parlamentare şi modul în care au “căzut zarurile”, cel puţin pentru o perioadă ce pare destul de lungă, am putut crede că ei s-au distanţat de politica din ţara noastră. Am mai trecut prin aceste situaţii şi nu a murit nimeni. În anul 1990, când Ion Iliescu şi partidul lui au câştigat într-un mod zdrobitor, am crezut că vine sfârşitul lumii, românii şi chiar familia Ceauşescu au murit degeaba şi noi nu mai avem nici o şansă. Mineriada nici nu se întâmplase! În anul 1992 a fost şi mai greu.
Dacă prima victorie a neocomuniştilor a fost explicată în primul rând prin ignoranţă şi prin lipsa de informaţie şi înţelegere a populaţiei, doi ani şi ceva mai târziu a fost şi mai greu de suportat. Şi totuşi n-a murit nimeni, nici în anul 2000, când cei de culoare roşie s-au întors la putere, şi nu va muri nimeni nici acum, când tabăra victorioşilor este foarte pestriţă şi abundă de persoane foarte dubio
