Laureatul cu Nobel pentru Literatură în 1998, care a murit în iunie, scria anul trecut pe blogul său că preşedintele Bush jr e de o „inteligenţă mediocră“ şi „o ignoranţă abisală“. Politica şi minciuna sunt câteva dintre temele din „Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009“, volum care apare săptămâna aceasta în librării.

Puţini şi-l puteau imagina pe José Saramago, autorul polemicului roman „Evanghelia după Isus Cristos" (1991) sau vizionarului „Eseu despre orbire" (1995), în postura unui personaj umanitar. Din fruntea Fundaţiei „José Saramago", scriitorul a ghidat cu discreţie, până la moartea sa, la 18 iunie anul acesta, gesturi caritabile care au vizat inclusiv victimele cutremurului din Haiti. La fel cum, puţini ar fi putut bănui că frazele sale marcă, de o lungime considerabilă, ar putea deveni postări de o concizie tăioasă, pe blogul personal.

Acid, despre Berlusconi

Saramago a început să scrie pentru blog în toamna lui 2008, la rugămintea soţiei sale, Pilar. Şi din convingerea că aceste postări ar putea fi testamentul său; în fapt, o concentrare şi o apropiere de realitate pe care literatura, cu bogăţia ei ficţională, n-ar fi putut să i le ofere niciodată.

Dar postările lui Saramago, publicate în „Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 - martie 2009" (Editura Polirom, traducere din limba portugheză şi note de Simina Popa), conţin toate temele mari ale literaturii lui. Deloc întâmplător, prima însemnare este o declaraţie de dragoste făcută Lisabonei. Mai conţin însă şi o galerie întreagă de personaje reale - George W. Bush, Berlusconi sau Barack Obama, „nu Mesia" - pe care Saramago le analizează fără vreun strop de milă, punctând esenţialul micimii lor.

Scriitorul ne aşează în faţa unei oglinzi care e însăşi lumea în care trăim: cu liderii ei bolnavi, cu goana după salvarea propriei imagini