Jeannie Longo pedalează de mai bine de trei decenii şi încă rezistă în competiţii, înregistrând record după record. Campioană naţională în urmă cu o lună, Longo spune că succesul ei se datorează pasiunii şi faptului că duce o viaţă sănătoasă, fără excese.
Pentru a înţelege „fenomenul Jeannie Longo" trebuie săpat adânc în copilăria acestei legende. Franţuzoaica a crescut într-o familie care mânca sport pe pâine. Ambii ei părinţi au făcut sport până în ultimele zile ale vieţii lor. Tatăl practica ciclo-cros la 91 de ani, iar mama patina pe când avea chiar 81 de ani! Educată în spiritul valorilor sportului, micuţa Jeannie, născută în localitatea montană Anecy, a făcut sport de performanţă încă de pe băncile şcolii. Deşi mulţi ar putea crede că ea cutreiera munţii pe bicicletă, presupunerea e falsă. În copilărie, viitoarea campioană s-a dedicat în totalitate schiului. Cea care avea să devină „Prima doamnă a Ciclismului" are în palmares chiar un titlu naţional şcolar şi trei titluri universitare.
Însă pasiunea ei pentru drumeţiile pe Alpi avea să fie punct de plecare spre o carieră în ciclism. Antrenorul Petrice Ciprelli a intuit că Jeannie are potenţial să fie o mare campioană, iar mai târziu i-a devenit şi soţ.
A participat la şapte Olimpiade
După doar câteva luni de antrenament, Jeannie devenea campioană naţională a Franţei la ciclism pe şosea. Avea pe atunci 21 de ani şi nici chiar cei mai buni prieteni ai ei nu bănuiau ce avea să urmeze. În 1984, Longo debuta la Jocurile Olimpice, bifând ulterior alte şase ediţii. În total a adunat patru medalii printre care şi cea de aur la ediţia din 1996 de la Atlanta. Teoretic, franţuzoaica ar putea depăşi recordul absolut co-deţinut de austriacul Hubert Raudaschl şi de canadianul Ian Millar (9 participări), dar după Jocurile Olimpice de la Beijing, unde a fost la câteva secunde să cucerească o medali