Chiar sunt un adept al privatizărilor şi nu mă număr printre cei care strigă „nu ne vindem ţara".
Însă nu pot să nu observ că statul a vândut mai mult prost decât bine.
La început a fost Petrom. Guvernul Năstase a ales pentru privatizarea Petrom cea mai păguboasă soluţie: vânzarea unui pachet de acţiuni deţinut de stat dublat de o majorare de capital. Această metodă a făcut ca din cele 1,5 miliarde de euro, cât a costat Petrom, doar 669 de milioane de euro să intre în buzunarul statului, restul de 830 în cel al austriecilor, ca majorare de capital social. Oricum, toţi experţii au evaluat compania la o valoare dublă, adică de trei miliarde de euro. Bun, am pierdut, deci, vreo 2,5 miliarde şi, în plus, le-am concesionat celor de la OMV rezervele de petrol şi gaze pe o perioadă de 35 de ani. Bravo, Năstase!
A urmat „gaura neagră a economiei", Sidex Galaţi, vândută pe un preţ ridicol: 50 de milioane de dolari. În 2001, magnatul indian Lakshmi Mittal s-a angajat să plătească statului român 70 de milioane de dolari. N-a plătit decât 50 de milioane şi nici nu s-a ţinut de obligaţiile din contractul de privatizare. Statul le-a şters datoriile de 600 de milioane de dolari, iar indienii au şters de pe faţa pământului o uzină din fostul combinat, în care ar fi trebuit să investească, şi au vândut-o la fier vechi. Şi uite-aşa, tot pe genunchi, am privatizat combinatul de la Galaţi pe o sumă mai mică chiar decât cea pe care a cheltuit-o Lakshmi Mittal pentru nunta fiicei sale (60 de milioane de dolari). Mai mult, acum le dăm şi energie ieftină, în contracte preferenţiale cu Hidroelectrica şi, de curând, cu Nuclearelectrica, asta aşa, ca ţeapa statului să fie totală. Un an mai târziu, Ucraina a vândut un combinat siderurgic asemănător celui de la Galaţi cu patru miliarde de dolari.
Zilele acestea s-a vândut şi Cupru Min (60% din rezervele de cupru ale Român