O întrebare menită să rămână fără răspuns: încotro se vor îndrepta relaţiile româno-ruse după recenta retorsiune diplomatică (Bucureştiul i-a transmis unui reprezentant al Rusiei că îi va fi greu fără el, dar chiar vrea să afle cum e în 48 de ore, decizie similară cu a Moscovei faţă de hilarul personaj Gabriel Grecu)? Sursa: EVZ

Sau se va găsi un răspuns, însă opinia publică va fi înştiinţată târziu ori deloc, în logica diplomatică în care puţine sunt la vedere şi nimic fortuit. Salutând replica absolut corectă - socotită însă de MAE rus "neprietenească" şi demonstrând că "după toate probabilităţile, raţiunea nu a triumfat" - a părţii române, aş dori să-mi exprim totodată recunoştinţa şi faţă de cea rusească, la încheierea capitolului vizibil al acestei poveşti cu iz neamical. Iată de ce.

Cred că Rusia e o ţară mai cu seamă mare. E şi foarte frumoasă, numai că încă nu am vizitat-o, ceea ce îmi provoacă o mică frustrare. Încerc să compensez cum pot acest sentiment până când îmi voi permite o minivacanţă acolo (nu-i foarte departe, dar nici prea ieftin!). Iar filmul de propagandă realizat cu această ocazie de Serviciul Federal de Securitate rus m-a ajutat să aflu mai multe despre această ţară, să văd crâmpeie dintr-o metropolă fascinantă cum e Moscova şi chiar să-i pot urmări la treabă pe nişte oameni care lucrează îndeobşte sub acoperire.

Scurtmetrajul cu pricina, care durează 5 minute şi 36 de secunde, e o capodoperă a genului. L-am găsit pe site-ul celui mai citit ziar în format tabloid din Rusia, "Komsomolskaia Pravda" - admit că l-am căutat şi în ediţiile kazahă, kârgâză şi moldovenească ale publicaţiei ce face deliciul abonaţilor Gazprom, fără succes însă.

Întrucât pe micile noastre ecrane a rulat cu precădere o versiune trunchiată a acestei parodii, preluată de la televiziunile din Rusia, permiteţi-mi să insist asup