Cei doi rememorează perioada anilor '50, '60 şi '70, cînd "jucătorii negociau pe teren unde să iasă la un şpriţ după meci" şi cînd "după meci, fanii ambelor echipe, alături de soţiile şi copiii fotbaliştilor aşteptau împreună ieşirea jucătorilor de la vestiare"

Un studiu făcut în 2009 de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie arăta că media de vîrstă a spectatorilor de la meciurile de fotbal din Liga 1 e între 15 şi 35 de ani. Deci, în general publicul care consumă azi fotbal nu ştie se însemna un derby Steaua - Rapid jucat pînă acum 35-40 de ani.

Cum era atmosfera la astfel de meciuri în anii '50? Cum se comporta publicul şi cum arătau cantonamentele în anii '60? Veneau arbitri străini şi existau prime mari şi la începutul anilor '70? Care era valoarea echipelor în acea perioadă? Întrebări la care răspund azi, pentru cititorii Gazetei Sporturilor, doi foşti mari jucători ai celor două echipe: Alexandru Boc, de la Rapid, şi Emeric Ienei, de la Steaua.

1. CANTONAMENTELE

Boc: "Noi aveam bani doar de Astoria"

"Steaua era avantajată pentru că avea baza ei, undeva la ieşirea din Bucureşti, spre Săftica. Făcuse acolo Titi Teaşcă şi teren de antrenament, stăteau şi o lună dacă aveau nevoie. Noi, la Rapid, nu prea aveam bani, am intrat cîte două zile ba la hotel Astoria, lîngă Gara de Nord, ba la un hotel pe Kisselef".

Ienei: "Am desfiinţat cantonamentele, dar nu mi-a mers"

"Ne închideau cu cîte două zile înaintea jocurilor. Nu era plăcut deloc. Era chiar groaznic, fiindcă eu, cum am devenit antrenor, am renunţat la cantonamente imediat. A fost prima măsură pe care am luat-o. Dar lucrurile n-au ieşit tocmai bine. Echipa a cîştigat vreo şapte meciuri la rînd şi a urmat un egal acasă. Conducerea a pus egalul pe seama libertăţii pe care le-o dădusem jucătorilor. Ce-i drept, cantonamentele se făceau la Casa