Acum un secol, Timişoara făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, Catedrala nu exista, Opera şi Gara de Nord arătau cu totul altfel, iar în Piaţa Unirii chiar se făcea piaţa.
În urmă cu 100 de ani, Timişoara se bucura de o dezvoltare rapidă în ultimul mandat al celui mai longeviv primar din istoria oraşului, Carol Telbisz (1854 - 1914), care a ajuns în funcţie la vârsta de doar 29 de ani. Este cel mai longeviv primar al Timişoarei. Timp de 29 de ani, în perioada 1885 - 1914, el a condus oraşul de la statutul de cetate fortificată, cu funcţii preponderent militare, la aşezarea modernă, dezvoltată în toate domeniile.
Carol Telbisz provine dintr-o familie modestă de bulgari. El s-a născut în 1854, Dudeşti Vechi. A absolvit Facultatea de Drept din Budapesta, şi-a luat doctoratul în drept administrativ la Viena, apoi a efectuat stagii în adminsitraţie. Datorită calităţilor sale recunoscute, Telbisz a devenit primar la o vârstă tânără, de 29 de ani, după ce a fost înnobilat cu titlul de “nemeş”, sub numele Carol Telbisz de Obesenyo. Cariera sa în această funcţie este cea mai longevină din toată istoria Timişoarei.
Administratia Telbisz decide la sfârşitul secolului al XIX-lea demolarea vechilor fortificaţii. Înainte de toate, s-a întocmit un plan urbanistic după modelul metropolelor occidentale. Timişoara a fost gândită atunci sub forma actuală: cetatea a fost înconjurată de cartiere, bulevarde mari, reţea de canalizare şi alimentare cu apă. Sub coonducerea primarului Telbisz, vechiul tamvai cu cai a fost înlocuit cu tramvaiul electric.
O preocupare deosebită a acestei administraţii a fost educaţia şi cultura locuitorilor. A fost construit Muzeul Vechi şi au fost deschise bibliotecile populare. Pentru educaţie, s-a construit Liceului de Băieţi („C.D. Loga”), Liceului de Fete (Liceul Pedagogic), Preparandia pentru învăţăto