În 1995, Mario Vargas Llosa, scriitorul peruan laureat cu Nobelul pentru Literatură (2010), creiona acid România în paginile cotidianului spaniol "El Pais".

În urmă cu 22 de ani, la 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu erau executaţi într-o unitate militară din Târgovişte, după un proces-simulacru care începea să pună la îndoială puritatea Revoluţiei Române. Presa occidentală a relatat atunci, în articole care s-au întins pe mai bine de jumătate de an, despre frământările de la Bucureşti şi de la Târgu Mureş. Compromiterea internaţională a imaginii României a culminat cu evenimentele din 13-15 iunie 1990, zile în care libertatea câştigată în decembrie 1989 a fost călcată în picioare de minerii aduşi de Ion Iliescu în Capitală. Imaginea României a rămas multă vreme aşa: ţara în care Puterea are o armată personală pe care o scoate, la nevoie, de sub pământ. Sunt sute de relatări în ziarele mari ale lumii care prezintă această realitate.

Au existat însă şi articole care au mers mai departe de această viziune simplistă. Despre "bolile cronice" ale României a scris cu luciditate, în 1995, Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, de origine peruană, laureat, în 2010, al Premiului Nobel pentru Literatură. El a petrecut patru zile în România, în toamna anului 1995. Era invitat al editurii Humanitas, care tocmai lansa două dintre romanele sale. A fost primit şi la Cotroceni, de Ion Iliescu, pe atunci Preşedintele României.

Întors în Spania, Llosa a publicat în cotidianul "El Pais", la 22 octombrie 1995, un amplu editorial: "Casa lui Ceauşescu". Textul exprimă uimirea sinceră a unui om venit din afara ţării faţă de paradoxul realităţilor româneşti: cu toate că întreaga societate repudiase regimul Ceauşescu, românii au pus ştampila de vot, aproape în unanimitate, în dreptul lui Iliescu, deşi legătura acestuia cu nomenclatura