Cariera unui om pe care ceilalţi s-au putut baza, s-a încheiat după 46 de ani de şoferie şi milioane de kilometri străbătuţi, transportând marfă şi salvând vieţi De la 1 octombrie a ieşit la pensie, după 46 de ani de şoferie şi milioane de kilometri străbătuţi prin toată ţara, trecând prin mai multe locuri de muncă. Un ins obişnuit, fără destin spectaculos, Valer Mare face parte dintrei cei care nu ies în evidenţă, dar se află la baza pe care funcţionează lucrurile.
“Am fost şofer toată viaţa, mi-am luat carnetul de conducere la 19 ani. Nu am vrut am vrut să rămân în agricultură, o dată cu colectivizarea din 1958”, îşi aminteşte Valer Mare. A lucrat la Intreprinderea de Transport Reghin, după care a venit la BJATM (actualul COMAT) Mureş, până în 1982.
A suferit o operaţie la picior şi i s-a interzis să mai lucreze pe maşini mari, s-a transferat la transporturi pentru agricultură, a trecut pe Uniunea Judeţeană a CAP-urilor, la Sindicat iar din 1993 s-a transferat la Salvare. În toată această perioadă a avut un singur accident, şi nu din vina sa, în rest simple tamponări, fără consecinţe grave. “Am lucrat pe toate vechile camioanevechile SR-uri ruseşti, cu cabină din lemn, pe maşinile româneşti Carpaţi, Bucegi şi Saviem… Şosele proaste, nepietruite – nu că acum ele ar fi, în unele locuri, cu mult mai bune – aşa erau vremurile”, rememorează Valer Mare.
Şofer de salvare
În 1993 Valer Mare s-a transferat la Staţia judeţeană de salvare. „Am dat examen la Spitalul judeţean, am făcut maximum de puncte şi m-au angajat. Era un alt regim de muncă, presiunea era mult mai intensă, însă anii anteriori de experienţă m-au ajutat să fac faţă“, afirmă omul nostru. Iniţial s-a lucrat cu autoturisme Dacia, în ultimii ani dotările crescând în performanţă. Însă adevărata competiţie a venit din momentul în care a apărut SMURD-ul la T
