Hiddink zice că sîntem în continuu progres. E cel mai bun banc olandez al tuturor timpurilor

În atenţia celor care consideră că o calificare la Cupa Mondială din 2014 ar fi doar o etapă intermediară din drumul spre edificarea “naţionalei” multilateral dezvoltate din 2016. Federali, oameni şi omuleţi de fotbal, dar nu numai. Atenţie, stimaţi domni! Brazilia nu poate fi o escală pe acest promis traseu fabulos al României. După Anglia, Brazilia este a doua patrie a fotbalului. Este ţara lui mitică ( a se citi cu accent pe prima silabă). Insularii l-au născut, sud-americanii l-au crescut. L-au îmbogăţit. După 64 de ani, Brazilia va găzdui a doua Cupă Mondială din istoria sa. Însăşi istoria contemporană a Braziliei se confundă cu istoria fotbalului. Deci am face bine să ajungem acolo. Cu orice preţ. Fotbalistic. Abandonînd toate alibiurile pe care le putem găsi la tot pasul. Aşa că Piţi e dator nu doar să încerce. Un turneu final în Brazilia este o experienţă absolută pentru un fotbalist. De asemenea şi pentru suporteri.

Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia, Andorra. Grupa de calificare este mai grea decît ne închipuim, tocmai pentru că noi ne închipuim că sîntem altceva decît sîntem. Ce sîntem? Sîntem o echipă care aparţine de drept urnei a 4-a valorice. Reprezentanţii unei ţări aflate dincolo de locul 50 în lume la nivel de naţională. Cu tot ce decurge de aici. Adversari mai bine plasaţi, care ne tratează politicos, dar care îşi freacă mîinile de satisfacţie pentru că au căzut cu noi. Asumarea tacită a locului mediocru pe care îl ocupăm în concertul naţiunilor fotbalistice. Absenţa personajelor de prim-rang ale FRF la tragerea la sorţi a fost strategică, nu rodul unei neglijenţe. Au mers la Rio Kassai, Neagoe şi Costeşin şi din cauză că unui membru al Comitetului Executiv UEFA nu-i cade bine să reprezinte o ţară de puterea a patra. Cîţi taţi se duc la şedinţa