Jumătate din totalul liniilor de tren şi din numărul podurilor au durata de viaţă expirată. Doar 4% din podurile feroviare şi mai puţin de 60% din liniile ferate sunt sigure din punct de vedere tehnic, restul având scadenţele de reparaţii capitale depăşite.
Liderii industriei feroviare, reuniţi zilele trecute într-o conferinţă pe tema situaţiei căilor ferate, au ajuns la concluzia că stadiul în care a ajuns degradarea infrastructurii impune măsuri urgente.
Situaţia căilor ferate
Mai citeşte şi:
Vagon-restaurant, numai bun de închiriat
Unii dintre participanţi au propus chiar să dea statul în judecată, pentru că autorităţile au încălcat legea care le obligă să întreţină infrastructura feroviară la parametri normali de funcţionare.
Restricţiile s-au dublat în câţiva ani
Din cei 13.427 de kilometri de linie ferată, aproape 5.600 (peste 40%) aveau, la 1 ianuarie 2010, scadente reparaţiile capitale. Din cele 4.216 poduri de cale ferată, mai mult de 95% (peste 4.000 de unităţi) erau scadente la reparaţii şi 20%, adică 825 de unităţi, aveau durata normală de viaţă expirată.
Din cele 12.950 de podeţe de cale ferată, 85% (aproape 12.000 de unităţi) erau scadente la reparaţii şi 3.129 aveau durata normală de viaţă expirată. Nici linia de contact nu stă bine: peste 80%, adică 8.500 din totalul de 10.400 de kilometri, era scadentă la reparaţiile capitale.
În asemenea condiţii, este natural că restricţiile de viteză impuse operatorilor feroviari s-au înmulţit exponenţial, atât ca număr, cât şi ca total de kilometri. Până în 2005, numărul restricţiilor nu trecea de 250 pe an, pentru ca în 2009 totalul să depăşească 570.
Numărul de kilometri cu restricţie de viteză s-a dublat şi el, ajungând de la 737 în anul 2005 la peste 1.400 în 2009. Acestea sunt câteva statistici centralizate de
