Foto: Thinkstock Îi auzi pe unii: „Ce nas cârn şi obraznic are tânărul. Dar îi dă mult farmec!”. Sau alţii bârfesc: „Cucoana aia are un nas acvilin, mare şi încovoiat ca mânerul bastonului. Ditamai nasul de bufniţă, care o urâţeşte ca naiba!”.
Se mai aude câte o mică cleveteală: „Tupeistul ăla şi-a luat nasul la purtare! Uită unde-i este locul şi-şi bagă nasul peste tot!”.
Bietul nas a ajuns simbol de frumuseţe sau de sluţenie. A ajuns simbol de tupeu şi toţi bârfitorii ăştia uită că nasul este o parte componentă a organismului cu o minunată construcţie.
Defecte
Respiraţia pe gură este impusă şi de unele defecte în construcţia nasului, cum ar fi deviaţia de sept. Dar secreţiile care curg mereu din nas în gât pot ajunge şi în trompa lui Eustachio, canalul de legătură între spatele nasului şi ureche. În acest fel este prejudiciată şi urechea, ea îmbolnăvindu-se de otită, care se poate infecta, conducând la suferinţe importante. Şi fiindcă s-a menţionat drept cauză des întâlnită deviaţia de sept să lămurim în ce constă intervenţia chirurgicală a ORL-istului, operaţie de care se sperie populaţia. Deviaţia de sept se recomandă cam la 80% dintre oameni, totuşi nu se ajunge la o respiraţie rea obstrucţionată, aşa că nu în toate aceste cazuri este necesară operaţia.
Deviaţia de sept este de fapt strâmbarea septului dintre nări, adică strâmbarea peretelui ce desparte cele două nări.
Evident, când se creează o astfel de situaţie, calea aerului este strâmtată şi se respiră pe nas cu dificultate.
Cei cu deviaţie de sept ajung să respire pe gură cu consecinţele rele arătate mai sus. Strâmbarea peretelui dintre nări apare prin următoarul mecanism: septul nazal, adică peretele dintre nări, este alcătuit din oase şi cartilaje.
În unele situaţii, cartilajele cresc o dată cu creşterea copilului, dar mai mult decât oasele pe