La Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi (Bistriţa-Năsăud), între 1-20 septembrie, s-a pictat pe pânză, s-a ars ceramică şi s-a cioplit în lemn.
În plus, în ciuda normelor europene, doi colegi au tăiat un porc prin metoda tradiţională a înjunghierii în deplină cunoştinţă de cauză – de data aceasta, supliciul porcin a dat viaţă unui memorial dedicat unor practici, ustensile şi sortimente culinare sortite dispariţiei de politica euro-umanistă a asomării.
Artiştii participanţi la simpozion spun, la o cafea de dimineaţă ori la un pahar de seară, că asemenea întâlniri sunt mană cerească pentru spiritul şi tehnica artistului. Mai ales că, de data asta, absenţa unei teme constrângătoare a permis participanţilor să-şi continue seriile sau temele cu încă o lucrare, care va rămâne în colecţia muzeului.
Printre telefoanele care organizează viaţa simpozionului şi a muzeului, Maxim Dumitraş a încercuit o absenţă, de fapt acesta a fost şi titlul lucrărilor lui. Înainte de final, "Absenţa încercuită" era o formă naturală din lemn – un soi de piton făcut să-şi înghită coada. Închisă şi învelită pe alocuri cu tăbliţe de plumb şi cupru, pare un şir-cerc de acoperişuri înlănţuite pe relieful de dealuri al locului – "o idee locuită".
Dumitraş-fiul, Emil, experimen-tează în lucrările lui intervenţia cu materiale ceramice pe lemn. Fost muzeograf la Sighet, acum maestru pietrar în Franţa, Mihai Borodi ştie că "omul este captat de lumină" - pe care încearcă să o prindă. "În Dijon am făcut o lucrare care se numea «Speranţă» şi era un simplu cerc într-un oval mare de piatră. Cercul acela traversa masivitatea ovalului, ca şi lumina, tunelul".
De data asta a creat un fir de transparenţă într-un corp de lemn: "O fereastră, o deschidere spre ceva, treci dintr-o lume în cealaltă. E simplă, geometrică, dar are şi câteva forme de daltă rotundă, care aminte