Din fericire, de cele mai multe ori, eforturile poliţiştilor coroborate cu implicarea massmedia şi a cetăţenilor dau rezultate, iar minorii sunt găsiţi şi încredinţaţi familiilor sau aparţinătorilor.

În anul 2012, poliţiştii specializaţi în dispariţiile de minori din cadrul IPJ Galaţi au fost sesizaţi cu privire la dispariţia a 143 copii cu vârste cuprinse între 9 şi 17 ani, în timp ce în 2013 au primit 44 astfel de sesizări. Trebuie menţionat faptul că, în toate cazurile, a fost vorba despre plecări voluntare.

Pentru poliţie, orice sesizare de acest tip constituie o dispariţie a unui minor, fiind tratată conform procedurilor aflate în vigoare – ceea ce presupune direcţionarea unor importante resurse umane şi materiale către respectivul caz. Însă, de cele mai multe ori, deşi minorul este găsit sau revine singur la domiciliu, probabilitatea de repetare a comportamentului este destul de ridicată, având în vedere că, de obicei, nu se produc schimbări semnificative în situaţia care a generat reacţia de fugă.

Principalii factori care stau la baza părăsirii în mod deliberat a domiciliului familial de către minor sunt: tendinţa spre vagabondaj, intenţia de căsătorie sau concubinaj neagreată de părinţi, intenţia de a locui la un prieten, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală sau intenţia de a câştiga bani printr-o muncă sezonieră. De asemenea, sărăcia sau nivelul de trai scăzut poate reprezenta un factor determinant pentru decizia sa de părăsire deliberată a domiciliului. De cele mai multe ori, eforturile poliţiştilor coroborate cu implicarea massmedia şi a cetăţenilor dau rezultate, iar minorii sunt găsiţi şi încredinţaţi familiilor sau aparţinătorilor.

„Responsabilitatea de a proteja copiii, de a-i ajuta să se dezvolte armonios, de a le oferi siguranţă, aparţine tuturor, indiferent de calitatea sau statutul pe c