Din păcate, tot ce e frumos are sfârşit. Efervescenţa Târgului de carte Gaudeamus s-a dus ca vremea bună în toamna târzie.
Din fericire, vremea bună ne mângâie mai multe săptămâni la rând. Din nefericire, Târgul de carte devine istorie după cinci zile. În orice caz, avem ce citi la gura sobei!
Să ai la Romexpo un scriitor de talia lui Salman Rushdie e o performanţă uriaşă. Spre lauda ei, Editura Polirom l-a adus pe magistrul indo-britanic, aşa cum, în anii trecuţi, Humanitas ni l-a făcut cadou pe Paulo Coelho, iar Curtea Veche - pe Orhan Pamuk.
Tot de afară, de peste mări şi ţări, a venit canadianul Andrew Davidson. „Fenomenul din Manitoba" n-a ezitat să taie planeta-n două pentru a-şi promova singurul roman publicat până acum: „Gargui". Herta Müller a noastră - căci e şi a lor, dar şi a noastră - n-a binevoit să ne viziteze în calitate de proaspătă câştigătoare a Premiului Nobel. Şi avea de promovat nu unul, ci mai multe romane. Poate că e prea departe Germania...
Editura Humanitas a făcut eforturi mari de a promova romanul „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" al Hertei Müller. Publicul l-a votat drept „cea mai râvnită carte" a Târgului. Numai Herta a lipsit. Şi era atât de aşteptată...
Dar să revenim la lucrurile frumoase. Am asistat la un nou recital de erudiţie marca Gabriel Liiceanu, care pentru câteva zile a dezbrăcat haina filosofului din turnul de fildeş pentru a o îmbrăca, tenace, pe cea a managerului de editură.
Ne-am dedulcit la o nouă porţie de Neagu Djuvara, care urmează parcă destinul vinului: cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. (Mă rog, mai fermecător.) Poate pentru că e francofon, iar francezii trăiesc în cultura vinului. Seniorul Djuvara (93 de ani) şi-a încheiat una dintre multele şi minunatele sale intervenţii astfel: „S-ar putea ca din toate cărţile mele de istorie şi de filosofie a istoriei, după moartea
