Partidul Socialist şi aliaţii săi vor avea majoritate absolută în Parlament iar preşedintele François Hollande va putea să-şi îndeplinească promisiunile din campania electorală. Se va rupe el de Sarkozy şi în politica externă? Thierry de Montbrial, guru francez al relaţiilor internaţionale, explică care au fost liniile directoare ale politicii externe ale fostului preşedinte, care ar putea fi continuate de Hollande.
Articol din revista FP România, ediţia nr. 28 (mai/ iunie 2012), din 21 mai la toate standurile de presă.
A avut timp preşedintele Sarkozy să producă turnuri majore în politica externă a Franţei?
Preşedinţia lui Nicolas Sarkozy a fost marcată de o anumită simpatie pentru ideile neoconservatoare americane. Poziţia Franţei faţă de Iran a devenit mult mai dură. Notez, de asemenea, o poziţie deosebit de dură faţă de Turcia, inclusiv în ceea ce priveşte problema armenească. Este posibil ca la aceste subiecte să ne întoarcem pe poziţii mai tradiţionale. Dar sunt chestiuni de nuanţă. Reactivitatea lui Nicolas Sarkozy a fost deosebit de puternică în probleme cum ar fi Libia sau Cote d’Ivoire, dar nu a avut destul timp pentru a formula o nouă politică externă vis-à-vis de lumea arabă şi de Africa, pe care perturbările recente o fac imperioasă.
Decizia de vânzare a tehnologiilor Mistral către Rusia este o turnură în politica vest-europeană faţă de Rusia, implicit faţă de vecinătatea apropiată acesteia? Sau doar o măsură conjuncturală de salvare pe timp de criză a unor şantiere franceze?
Nu cunosc experţi care consideră că vânzarea de Mistral către Rusia ar deranja echilibrul militar sau ar constitui o ameninţare faţă de cineva. Desigur, Franţa este un exportator major de armament, la fel ca şi ceilalţi membri permanenţi ai Consiluilui de Securitate al ONU. Este normal că fiecare ţară joacă cu cărţile sale.
Ce
