Uniunea Europeană are mari probleme - spun euroscepticii, tot mai bucuroşi să aibă dreptate. Nu e uşor să-i contrazici. Mie însă mi se pare mult mai spectaculos faptul că Uniunea Europeană are şi foarte multe mici probleme.
Cu alte cuvinte că are timp să se dedice unor mărunţişuri, unei puzderii de ţînţari în care funcţionarii „de la centru” percep, cu o perspicacitate care lipseşte europenilor de rînd, cohorte de armăsari primejdioşi. Iată, de pildă, mica (pentru neştiutori) problemă a micilor. Adică a tradiţionalilor mititei. Cît p-aici să ne fie interzişi. De ce? Sunt otrăvitori. Conţin bicarbonat de sodiu, substanţa aceea trivială, pe care bunicii noştri o înghiţeau de cîte ori aveau arsuri. Dar la Bruxelles s-a hotărît să fim condamnaţi la sănătate! Trebuie să recunoaştem că situaţiunea e cu totul specială. Să ai probleme cu supravieţuirea monedei unice, cu politica şi legislaţia fiscală, cu falimentul cîtorva state membre, cu băncile, cu migraţia, cu petrolul şi să găseşti totuşi timpul necesar ca să înfigi scobitoarea în mititei! Dacă nici asta nu înseamnă profesionalism, atenţie la detalii, solidaritate continentală, grijă pentru om, atunci ce sens mai pot avea aceste cuvinte?
M-am întrebat, totuşi, pe ce căi ajunge o asemenea temă pe agenda administraţiei europene. Cum de s-au gîndit, brusc, la mititei? Să fi trecut prin Bucureşti vreun „expert” bruxellez care, neglijent, a mîncat un mic şi s-a intoxicat? Să ne fi turnat Băsescu la cabinetul Angelei Merkel în dorinţa de a mai şicana niţel ţărişoara şi USL-ul? Sau avem de a face cu o diversiune şmecheră a cuplului Băsescu-Ponta, aşa încît, în final, să se laude cu o nouă victorie a coabitării: aceea de a ne fi salvat de meschina interdicţie. (Crin Antonescu a fost şi el de faţă, dar n-a participat, cufundat fiind în cercetarea, pe Google, a vieţii şi faptelor cruciatului Godefroy de Bouillon). N-a
