active nerve cell / Foto: Ingram Publishing / Getty Images/Ingram Publishing Trecerea vremii nu iartă pe nimeni. Vrem nu vrem bătrâneţea nu bate la uşă. Ea îşi face loc şi intră nepoftită. Sunt unii însă care clocotesc de viaţă şi se iau la trântă cu bătrâneţea rămânând activi cu minte sprintenă şi cu chef de a face mereu ceva. Dar există şi unii care la priml fâlfâit de aripă a bătrâneţii cad în genunci, se declară învinşi, mintea lor se blegeşte, se consideră jucării stricate, bune doar a fi aruncate într-un colţ de pod prăfuit.

Îmbătrânirea este un proces fiziologic normal, dar la extrema cealaltă se află cumplita demenţă Alzheimer. Între aceste două extreme se află o disfuncţie cognitivă uşoară, adică o pierdere moderată a funcţiei cunoaşterii. Dacă se intervine la timp constatându-se începutul diminuării capacităţii de cunoaştere se preîntâmpină alunecarea spre forma gravă a demenţei senile sau spre maladia Alzheimer. Profesorul doctor Radu Mihăilescu, şef de secţie la Spitalul Clinic de Psihiatrie ”Prof. dr. Al. Obregia », a studiat foarte atent procesul numit bătrâneţe din punctul de vedere al funcţionării neuronilor, a celulelor nobile din creier.

Prin îmbătrânire are loc o diminuare a puterii cognitive, de cunoaştere. Scad memoria, atenţia, concentrarea. Există oameni antrenaţi care vor fi mai puternici. Cei antrenaţi sunt mai tari în atenţie, în memorie şi au chiar la o vârstă înaintată o remarcabilă vioiciune intelectuală. Dacă diagnosticul se face la timp şi disfuncţia cognitivă uşoară, adică derapajul moderat în procesul cunoaşterii, se surprinde în faze incipiente ar fi cheia prevenirii demenţei Alzheimer. Începând cu vârsta de 50-55 de ani e bine să se facă un aşa-zis filtru cognitiv o dată pe an sau o dată la doi ani pentru a afla unde ne situăm. Se face un examen psihologic cu ajutorul căruia se pune diagnosticul fie de demenţă senilă,