Nu-mi plac generalizările. De aceea, precizez de la început că nu toţi bărbaţii din România pot primi calificativul din titlu, ci doar cei aleşi!
Nu-mi plac generalizările. De aceea, precizez de la început că nu toţi bărbaţii din România pot primi calificativul din titlu, ci doar cei aleşi! Numai că, deosebit de străvechea vorbă „mulţi veniţi, puţin aleşi", în acest domeniu aleşii sunt puzderie. Nici n-aş fi scris articolul dacă în vremea din urmă n-aş fi inventariat în preajma mea legiuni purtând cu demnitate emblema „bărbatului românesc". Atât de mulţi încât mai să cad în păcatul, pe care îl condamn de câte ori dau peste el, al generalizării. Dar mie nu de bărbatul românesc îmi este în primul rând, ci de bietele femei care au ghinionul să dea peste el. Nu cred să existe o idee mai funestă pentru o femeie din România decât aceea a măritişului! Probabilitatea de a da peste un bărbat românesc este incomparabil mai mare decât a da peste un bărbat pur şi simplu, fie el şi din România. Şi, de fapt, cuvântul măritiş nici nu este cel mai potrivit pentru aceste situaţii, pentru că este vorba nu atât despre o căsătorie între egali cât despre un fel de adopţie. Când dă peste un asemenea specimen, femeia nu se mărită, ci mai degrabă înfiază. Pentru că îşi ia în cârcă o fiinţă neajutorată, infantilă, care nu se pricepe la mai nimic important, în schimb e alintată, râzgâiată, plină de pretenţii, în legătură cu ultimele, bărbatul românesc fiind incapabil să facă mărunte calcule privind oportunitatea sau chiar posibilitatea.
Bărbatul românesc, fie el intelectual, artist sau din clasele populare, de bună seamă că nu se va coborî până la munca în bucătărie. În schimb, trebuie să aibă mereu la dispoziţie mâncare gătită şi proaspătă. Dacă e intelectual sau artist, de bună seamă că are multe de gândit sau de creat. Faptul că şi soţia, mă rog, mama adoptivă are acelaşi s