Regizorul de teatru Radu Afrim a acordat Ziarului Metropolis un interviu în care spune lucrurilor pe nume în privinţa statutului artistului contemporan în România.

În interviul dat lui Judy Florescu, Afrim se referă, în termeni tranşanţi, la situaţia ingrată a artistului român, obligat să se stabilească în străinătate, pentru a fi luat cu adevărat în seamă: “România n-a fost niciodată în mare amor cu arta contemporană. Cotele valorice ale artiştilor contemporani români se stabilesc în Vest. În Berlin şi în New York. Ca să mă refer doar la artiştii vizuali. Sau performeri. Contemporani cu noi, nu cu Tristan Tzara. Eu consider că un adevărat patriot e acela care nu lasă să treacă o zi fără să spună: «Doamne, ce bine că Brâncuşi a plecat la timp din România!». Altfel el n-ar fi existat pentru arta universală şi nici măcar pentru cea naţională. Cenzura instaurată de ignoranţă a fost specialitatea noastră dintotdeauna. Iar acum ignoranţa are aliaţi puternici: politicienii şi televiziunile. Noroc că în acelaşi timp se dezvoltă, prin reţele de socializare, ceea ce era imposibil acum nişte ani: grupuri de «rezistenţă» socio-culturală, grupuri de atitudine, puştani care au scos nasul în lumea civilizată şi realizează că ceva e putred în România.»

Una dintre instituţiile care fac ca situaţia să fie proastă în România de astăzi este televiziunea, în opinia lui Radu Afrim, iar el îşi îndreaptă protestul împotriva ei: “Iar protestul meu faţă de imbecilizarea maselor cu televizorul are locul lui în mai toate spectacolele. Şi în viaţa personală, prin faptul că nu pornesc televizorul. Doar când îl cablez la internet pentru a mă uita la filme documentare. Ceea ce vă sugerez şi dumneavoastră să faceţi.”