Un fost ofiţer de Securitate, care a ajuns pe rând martor în procesul Revoluţiei şi apoi adjunct al şefului SRI Timiş, povesteşte, la pensie, cum a trăit evenimentele din decembrie 1989.
După mai bine de 20 de ani a înţeles cu ce a greşit la procesul genocidului şi de ce, după ce a fost angajat în SRI, mulţi dintre colegi şi superiori l-au vrut plecat din structură. Marian Ştef este acum pensionar. Conduce, la 60 de ani, o agenţie de investigaţii şi detectivi. Face, altfel spus, ceea ce ştie mai bine. Şi povesteşte că ultima persoană pe care a recrutat-o în calitate de ofiţer de securitate a fost un soldat. S-a întâmplat în data de 23 decembrie 1989.
Ștef, ofiţer de contraspionaj economic
La Revoluţie avea 37 de ani şi lucra ca şi ofiţer de contraspionaj economic. « Am intrat în Securitate, fiind convins ca orice tânăr, la vârsta respectivă, că pot să facă ceva ce era mai bine pentru ţara mea, având în vedere că selecţia cadrelor se făcea după criterii deosebit de riguroase. Aveam două variante, Universitatea, să studiez fizica pământului, sau Securitatea », povesteşte Ştef. A ales uniforma bleumarin închis. Electrobanat şi Electromotor au fost cele două mari intreprinderi comuniste pe care le gestiona.
Şi, de 24 de ani e amintit de revoluţionarii timişoreni ca un securist "de bine ". " Deşi fabricile respective însumau peste 10.000 de oameni, niciunul nu a fost rănit sau omorât la Revoluţie", explică şefii asociaţiilor de revoluţionari.
” Aveam ordin să veghem. Fabricile aveau armament, nu şi muniţie”
Pe 16 decembrie 1989, după ce în jurul orei 16 au început manifestaţiile în Piaţa Maria, toţi securiştii au primit ordin să meargă în obiectivele lor. Ştef s-a dus la Electromotor. « Aveam ordin să veghem să nu aibă loc evenimente reprobabile », povesteşte. A petrecut prima noapte în fabrică, telefonâ
