Câteva CONCLUZII. În ultima zi a Summitului UE-CELAC se vede mai clar ca acum câteva zile, în iarna de la Bucureşti, ca America Latină e în cea mai bună dintre istoriile ei.
E o linişte de duminică dimineaţă în Chile. E şapte dimineaţa şi ce poţi să faci la şapte dimineaţa într-un oraş care abia s-a culcat? Îmi târăsc insomniile pe străzile curate dintr-un cartier rezidenţial. Ultima oară când am închis ochii eram în aeronava TAROM, treceam de Ecuator şi consilierul de stat Dorel Onaca ne îndemna să strigăm toţi, în cor, „Hip-Hip-Ura”. L-am ascultat. E greu să nu îl asculţi pe Dorel Onaca.
Şapte şi zece. Salut un tânăr în şort care plimbă doi caini mari şi negri. Trec pe lângă un biciclist bizar care nu e dus de bicicletă, cum ar fi normal, ci o duce el pe umeri, ca pe un rănit sau un bolnav. Summitul UE-CELAC se închide astăzi (duminică, n.r.). Discuţiile au fost rodnice, s-au întărit legăturile, s-au creat perspectivele unei dezvoltări economice durabile, dar asta puteţi afla de pe orice canal de presă care dă ştiri, fără să spună nimic.
Fratele cel mic al lui Fidel Castro
O fi fost Summitul UE-CELAC, dar adevărul e că liderii europeni nu stârnesc interes printre chilienii de rând. Vedeta a fost Raul Castro, fratele lui Fidel, excentricul Raul, care doarme la ambasadă, e păzit de mai bine de trei duzini de gărzi de corp. Ziarele chiliene i-au dedicat ediţii speciale. A prins, fără excepţie, prima pagină.
Merkel, Barroso? Glumiţi. Dacă îi ştiu, chilienii îi găsesc oricum plictisitori. E încă o revoluţie în desfăşurare în inimile acestor oameni. Mitul Castro îşi continuă fascinaţia. Aseară (sâmbătă seară, n.r.), Raul Castro, supranumit „Tăcutul”, şi Sebastian Piñera, preşedintele Republicii Chile şi unul dintre cei mai bogati chilieni, au avut o întâlnire într-un aparte, unde s-a discutat inclusiv despre asasinii senatorului Jaime Guzman,
