Florian Bichir: "În România, preocuparea pentru mediu este încă o ocupaţie neserioasă."

Vei fi cu siguranţă ridiculizat dacă te implici în protejarea mediului înconjurător. Vei fi compătimit şi privit ca un om cu mintea rătăcită dacă vorbeşti despre nevoia de aer curat, protejarea speciilor, ecologie. Termenul de ecologie vine din greceşte şi provine din termenii ecos - casă, şi logos - ştiinţă, mai exact, adică, „ştiinţa studierii habitatului“, studiul casei noastre comune.

Dar cine are timp de astfel de fleacuri când lumea e turbată să se îmbogăţească cu orice preţ. Goana aceasta incredibilă şi iresponsabilă îmi aduce aminte de un banc: „un tânăr stătea liniştit pe Titanic, sorbindu-şi coniacul şi pufăind un trabuc, în timp ce vasul se scufunda. Şocat, un pasager care încerca să se salveze l-a întrebat: dom’le eşti nebun? Nu vezi că vasul se scufundă? Păi şi ce, e al meu? E al lui tata“, a răspuns flegmatic tânărul.

Inconştienţa noastră colectivă are mai multe rădăcini, care pleacă din comunism. A avea grijă de mediul înconjurător e sinonim pentru unii cu povestea celor 3 R, cu borcanele şi hârtia pe care eram obligaţi să le strângem în vederea reciclării. În plus, atât de trâmbiţata proprietate comună - ce este al nostru este al tuturor, deci al nimănui - a permis distrugerea naturii. La asta se adaugă şi politica criminală a industrializării cu orice preţ a regimului comunist.

Astăzi a fi ecologist este în România ori moft, ori modă. Mult mai apropiat de valorile stângii, ecologismul este privit de dreapta, şi în special de dreapta conservatoare, drept un capriciu de moment, care va dispărea aşa cum au dispărut „verzii“ în Germania, după ce în anii ’80 ajunseseră al treilea partid.

Dincolo de această copilărie infantilă a ecologismului în România, trebuie făcut ceva. Iar după cum îmi spunea secretar