Doina Ciobanu iubeşte istoria din copilărie. În clasa a VIa a vut ocazia să participe la o coferinţă susţinută de Constantin C. Giurescu despre Ştefan cel Mare şi a plecat de acolo hotărâtă să urmeze istoria. Liceul l-a făcut la profilul matematică-fizică însă dragostea pentru istorie istorie nu s-a pierdut printre ecuaţii şi integrale.

A intrat la Facultatea de Istorie unde era o concurenţă acerbă. Erau vremuri tulburi pentru învăţământul universitar, se făcuseră multe restructurări, mulţi profesori plecaseră din sistem. Pentru tânăra studentă acest lucru a fost însă un imens ajvantaj pentru că profesorii care mai rămăseseră constituiau elita. Astfel a învăţat de la cei mai buni specialişti în istorie. După absolvire nu a intrat în învăţământ ci a devenit muzeograf. „ La început eram nefericită pentru că nu ştiam ce se face aici. Eu am fost repartizată la oficiul pentru patrimoniu, care se ocupa de ce era în afara muzeului, adică orice instituţie în afara acesteia care avea bunuri”, îşi aminteşte Doina Ciobanu.

Îndrăgostită de meserie

Postul i s-a potrivit perfect pentru că a cutreierat tot judeţul, lucru care i-a plăcut nespus de mult. „Nu există colţişor în judeţul ăsta pe care să nu-l fi parcurs. Eram atunci 13 muzeografi noi care se ocupau la oficiul pentru patrimoniu de diferite domenii. Toţi eram îndrăgostiţi de meserie, ne instruiam între noi şi ne împăţeam în echipe pentru ca fiecare să facă faţă şi la carte veche şi la conservare şi la tot” povesteşte Doina Ciobanu. În acea perioadă, de început de carieră a luat contact cu icoanele valoroase, de patrimoniu şi a făcut o pasiune pentru aceste obiecte de cult. S-a specializat în icoane, şi-a luat un atestat influenţată fiind şi de faptul că Buzăul are Episcopie bogată din acest punct de vedere. A umblat prin biserici din cele mai îndepărtate cătune. Avea sarcina, plăcută dealtfel s