Foto: Thinkstock Ştiinţa mondială a reuşit o mulţime de performanţe şi are motive să se laude cu gura până la urechi. Realizări, nici măcar visate acum o vreme, au devenit fapte concrete şi ştiinţa a primit pe drept adesea nota zece. Ceva însă oamenii de ştiinţă n-au putut realiza: n-au putut reconstitui laptele de la sânul mamei prin nici o tehnologie de vârf.

Cu îndrep­tăţire, laptele de la sânul mamei îşi merită numele de laptele sfânt al mamei. El n-a putut fi copiat în lapte artificial. Tocmai de aceea este de uriaşă importanţă ca pruncul să fie hrănit la sânul mamei cel puţin 6 luni. Alăptându-şi pruncul, mama îi dăruieşte cea mai preţioasă zestre, zestrea de sănătate. Prin laptele de la sân mama îi transferă puiului ei experienţa ei imunitară, anticorpi pentru a se lupta cu bolile. Laptele de la ţâţa mamei îi clădeşte copilului o imunitate zdravănă pentru a se autoapăra de agresiunile bolilor toată viaţa. Aceasta este numai una dintre calităţile laptelui de mamă faţă de orice lapte artificial sau chiar faţă de laptele de vacă. Şi, ca să se clarifice şi acea temere a femeilor, că alăptarea urâţeşte sânul sau chiar îl face mai şubred, iată că ştiinţa a arătat că alăptarea la sân scade riscul femeii de a se îmbolnăvi de cancer de sân.

Dar iată şi alte virtuţi ale alăptării: hrănind pruncul la sân cât mai mult timp se construieşte între mamă şi copil legătura psiho-emoţională; când suge la pieptul mamei, micuţul se linişteşte şi de la bătăile inimii mamei. La alăptarea la ţâţa mamei se mai întâmplă un mare avantaj: laptele de sân îşi schimbă calitatea în timpul suptului, devine mai bogat în grăsimi spre finalul suptului astfel că bebeluşul simte senzaţia de săturare fără să se supraalimenteze. La biberon, acest efect nu se întâmplă şi nici la hrănirea cu lapte de vacă şi pruncii se îndoapă, se îngraşă prea tare sau pot ajunge la diaree. Avantajele a