Anul 2010 si prima parte a lui 2011 constituie un interval bun pentru reforme institutionale, intrucit partile se afla inca sub un soi de "val al ignorantei" in ceea ce priveste sansele lor de viitor. Incheierea procesului electoral si investirea guvernului au deschis o fereastra de oportunitate pentru reforma institutionala, o sansa pe care Romania n-ar trebui sa o rateze. Va fi un interval destul de ingust, pentru ca 2011 este un an preelectoral. In plus, partidele si liderii aproape ca au uitat sa dialogheze, ceea ce nu este de bun augur pentru o reforma ce ar trebui sa atinga insasi Constitutia tarii. Dar trebuie sa se initieze cu buna credinta un astfel de demers, care ar putea fi in interesul tuturor partilor. Motivul pentru care 2010 si prima parte a anului viitor constituie un interval bun pentru reforme institutionale este acela ca in momentul de fata partile se afla sub un soi de „val al ignorantei" in ceea ce priveste sansele lor de viitor. M-am mai referit, acum foarte multe saptamini, la potentialul pe care aceasta metafora din teoria contractualista a lui John Rawls il are in sens practic, din perspectiva unui „contact social" care sa conduca la reforme acceptate de toti. In sens concret, un astfel de contract ar putea implica, printre altele, o amendare substantiala a Constitutiei, rescrierea legii electorale, poate si un acord asupra descentralizarii. Am sugerat ca, odata cu trecerea timpului, actorii vor intelege mai bine unde se afla in raport cu concurentii lor si vor cadea in mult mai mare masura prada egoismului. Ei vor cauta sa strecoare, in spatele discursurilor despre proceduri corecte, prevederi care sa le confere avantaje asupra rivalilor. Spre exemplu, un partid care are un candidat „natural" si cu sanse la presedintie va fi extrem de reticent sa accepte diminuarea competentelor sefului statului. Un partid cu o buna organizare teritoriala v