Mii de angajaţi, export, singura fabrică de cântare din România, stofe apreciate în toată Europa, componente pentru centrala nucleară de la Cernavodă, o fabrică de marochinărie care exporta de 14 milioane de dolari pe an. Sunt doar câteva din intreprinderile care au aşezat Sibiul de dinainte 1989 în primele 10 oraşe din România în ceea ce priveşte industria.

Mii de oameni mergeau în fiecare dimineaţă la serviciu în fabricile şi uzinele etalon ale oraşului care a fost, şi în perioada comunistă, unul din cele mai bine dezvoltate din România.

„Industria din Sibiu era una dintre primele 10 industrii, din câte îmi aduc eu aminte, era foarte bine dezvoltată şi îmi aduc aminte că industria foarte bine sprijinea în perioada aia agricultura, şi fiecare fabrică mare sau uzină mare avea alocat şi un CAP”, spune Teodor Ancuţa, acum renumit om de afaceri şi fost preşedinte al Bursei din Sibiu, pe vremuri aflat la conducerea mai multor unităţi agricole din judeţul Sibiu.

Judeţul avea de toate, de la fabrici de marochinărie, stofe sau covoare, la intreprinderi care produceau cântare sau piese pentru centrala nucleară de la Cernavodă.

„Era uzina de la Mârşa care producea bascule, remorci, exporta bascule de 100 de tone şi 160 de tone în toată lumea asta, ce amploare luase acea uzină, era Independenţa care producea inclusiv pentru centrala nucleară de la Cernavodă, făceau foarte multe piese pentru celelalte industrii, la fel Compa.

Balanţa, care era singura fabrică din ţară care producea cântare, a dispărut, una dintre cele mai mari a fost 13 Decembrie, de marochinărie, exporta de 14 milioane de dolari pe an, Flaro, care făceau stilouri, pixuri, componente pentru industrie, Mondexul era şi atunci printre cele mai renumite fabrici de ciorapi, Drapelul Roşu – tricotajele, Retezatul care făceau tot felul de piese, tot