Ediţia a 10-a jubiliară, a Festivalului internaţional de teatru de la Sibiu (30 mai-8 iunie 2003) n-a umblat pe catalige cum ne-ar putea sugera afişul său.Au fost ce-i drept şi multe prelungiri extra şi para-teatrale (exhibiţionism stradal, spectacole în spaţii neconvenţionale, plainerism turistico-balnear), dar miezul evenimentului s-a consumat, totuşi, în preajma bătrînei şi răbdătoarei scene a Thaliei. Teatrul "Radu Stanca", găzduind festivalul, şi-a luat firesc partea leului, împreună cu invitaţii săi iluştri, crema regiei româneşti de azi, plus ucraineanul avangardist Andriy Zholdak, recordmenul secţiunii experimentale (patru spectacole). Linia fierbinte a fost aşadar cea a orei 19, cînd în sala supraîncălzită de la sediul central s-au reprezentat "marile spectacole", adică propunerile de anvergură, riscînd - fiecare în felul său - o regîndire a mijloacelor şi scopului teatrului. "Experimentul Iov", producţie a teatrului sibian, scenariul şi regia Mihai Măniuţiu, un demers mai degrabă intelectual decît sensibil, a produs revelaţii, dar şi controverse. Adresat unui număr restrîns de privilegiaţi, doar 57 de spectatori pot privi printr-o vizetă experienţa carcerală a personajului biblic, spectacolul reînvie dileme clasice ale existenţei şi ale teatrului. Dacă tensiunea mistică asumată aici de actori - Marian Rîlea fiind îndumnezeitul Iov - poate fi astfel accesată, s-ar putea să admitem că imixtiunile diavoleşti în cîmpul "sacru" al teatrului sînt o realitate! La extrema cealaltă, spectacolul "Cumnata lui Pantagruel", după Rabelais, regia Silviu Purcărete, producţie internaţională cu contribuţia esenţială a actorilor Teatrului maghiar din Cluj, exaltă simţurile şi poftele păgîne ale fiinţei terestre. O face, însă, cu delicateţe, umor şi teatralitate (cuvîntul e rar şi doar ritualic întrebuinţat), într-o creaţie de echipă, savuroasă la propriu. Tot "mari spe