Are pisici, papagali, bingo şi, nu în ultimul rând, SIDA. “Film Socialisme” (subintitulat “Libertatea costă scump”), de Jean-Luc Godard, este pur şi simplu un lungmetraj împotriva publicului. Sursa: Cannes
Proiecția lui “Film Socialisme” a fost precedată de două ropote de aplauze; însă nu la multă vreme după începutul lungmetrajului, spectatorii au început să părăsească sala. Pe bună dreptate, de altfel.
Incluzând în film replica “Opreşte această comedie! Stop!”, Godard era mult mai auto-referențial decât credea.
Acțiunea, sau, mai bine zis anti-acțiunea acestui film, se petrece pe un vapor. Constă în dialoguri cu replici fulminante de tipul “Stalin... Hitler... nu!”, “Banii au fost inventați pentru ca oamenii să nu se privească în ochi” sau “A fi sau a nu fi...evreică”.
De altminteri, lungmetrajul n-are scenariu, ci “logos” compus de 10 autori, printre care şi Godard. Iar “Textos” reprezintă un colaj din operele unei puzderii de scriitori şi filosofi, de la Derrida şi Sartre până la de Rougemont. Personajele tot schimbă “textos” între ele, pe un fundal auditiv vântos.
Există şi alte subtilități ale dialogului, de pildă auzi cuvântul “tăcere” şi se face. Imaginile din discotecă, cu sunetul luat în priză directă, ar trebui să simbolizeze stridența acestei lumi, de care Godard se disociază. Toate cadrele sunt statice.
Dialogurile sunt întrerupte de intertitluri. Pentru publicul non-francofon, vizionarea a fost un coşmar: subtitrarea în engleză era compusă exclusiv din cuvinte cheie. Pentru cei care n-au prins ideea lui “Film Socialisme”, Godard elucidează în caietul de presă: este despre cum “democrațiile moderne, făcând din politică un domeniu separat al gândirii, sunt predispuse la totalitarism”.
Mai multe informaţii despre Festivalul de Film de la Cannes aflaţi pe cinemas.ro şi din secţ
