Mircea Marian: „Raportul este o mostră de fariseism produsă de birocraţii de gelatină de la Bruxelles, care şi-au jugănit propriul document“.

Nici unul dintre înalţii demnitari români acuzaţi de corupţie nu a fost condamnat. Aceşti oameni sunt protejaţi de parlament, de Consiliul Superior al Magistraturii şi de judecătorii de la Înalta Curte. Guvernul nu se grăbeşte să promoveze o legislaţie anticorupţie care să prevadă sentinţe minime obligatorii „suficient de disuasive“. Cam acestea sunt faptele prezentate în ultimul raport al Comisiei Europene. Concluzia, uluitoare, a documentului este: „România a început să se îndrepte în direcţia bună“.

Aşa arată o mostră tipică de ipocrizie a birocraţilor de gelatină de la Bruxelles, care, sub presiune politică, şi-au jugănit propriul raport. Ameninţarea că aderarea României la spaţiul Schengen şi adoptarea monedei euro vor fi întârziate a dispărut peste noapte, probabil la cererea lobbyştilor de la Bucureşti. Comisarii europeni le-au arătat politicienilor români că ştiu să latre, dar nu au curajul să şi muşte. O frază alambicată, strecurată într-o zonă necitibilă a raportului, ne avertizează că, fără un control eficient al fraudelor, am putea păţi ca bulgarii şi s-ar putea să nu mai avem acces „deplin“ la fondurile structurale. Şi ce? Oricum, clientela care, cu binecuvântare politică, are acces la fonduri nu reuşeşte să cheltuiască toţi banii oferiţi de bunii samariteni europeni. Problema este că nu putem noi să furăm cât ne oferă ei. Cât despre aplicarea clauzei de salvgardare, „Comisia consideră că sprijinul este mai eficace decât sancţiunile“. Ce minciună greţoasă! Chiar crede oare cineva de la Bruxelles că Tăriceanu şi consilierul său Chiuariu nu reuşesc să răpună corupţia din cauză că nu au primit suficient ajutor din partea Comisiei Europene?

Dacă aş fi în locul parlamentarilor de la