Cu un veac în urmă, când timpul probabil nu putea fi aflat de la televizor sau de pe internet, oamenii aveau metode mai puţin ştiinţifice prin care încercau să anticipeze starea vremii.

România are un serviciu meteorologic încă din 1884 însă prognozele făcute în mod profesionist au început să ajungă la populaţie abia după ce televiziunea şi radioul au luat amploare.

La începutul secolului trecut, ţăranii, adică marea majoritate a locuitorilor din România, credeau că ploaia este, de fapt, sudoarea balaurilor care cară norii în spate. Conform lucrării "Meteorologie populară", definitivată în 1914 de către profesorul Traian Gherman, oamenii era convinşi că "balaurii care poartă norii au un pieptar, care le ţine de căldură. De obosiţi ce sunt, asudă şi sudoarea aceasta pică jos, iar noi o numim ploaie".

De asemenea, mitologia populară mai spune că Ilie aleargă prin cer după draci, căutând să îi pocnească cu biciul. "Dacă îi păleşte, oamenii zic că fulgeră, iar dacă nu-i păleşte zic că trăsneşte. Câteodată păleşte şi pe câte un om, că-i rău ca dracul".

Aşa stând lucrurile, nici nu e de mirare că ţăranii puteau vedea un semn de schimbare a vremii în aproape orice. Vă prezentăm o parte a credinţelor populare după care românii se ghidau cu un secol în urmă, aşa cum apar în lucrarea lui Traian Gherman:

După animale

- Dacă vaca la muls îşi lasă coada în jos e semn de ploaie. Iar dacă se întoarce cu capul spre şură e semn de furtună;

- Caii când nu vor să mănânce şi stau îngânduraţi sau când pipă (dau din cap) e a ploaie;

- Când mănâncă oile mult, de crezi că crapă, să ştii că mâine până la prânz trebuie să ploaie. Când oile se duc din vale să pască pe deal iarăşi e a ploaie. Dacă însă umblă răzleţe şi lacome după mâncare e a vânt;

- Dacă berbecii se întorc cu dosul către vânt e a ploaie;

- Porcul de va duce p