De-a lungul a milenii, organismul omului s-a modificat încercînd să se adapteze schimbărilor de funcţionare impuse de un alt sistem de a mînca, de a se apăra de boli, de a se mişca. Spre pildă, într-un fel îşi folosea maxilarele şi dentiţia omul din începuturi de lume, atunci cînd el mesteca zdravăn carne crudă, legume şi fructe care nu se muiau în foc.
De-a lungul a milenii, organismul omului s-a modificat încercînd să se adapteze schimbărilor de funcţionare impuse de un alt sistem de a mînca, de a se apăra de boli, de a se mişca. Spre pildă, într-un fel îşi folosea maxilarele şi dentiţia omul din începuturi de lume, atunci cînd el mesteca zdravăn carne crudă, legume şi fructe care nu se muiau în foc.
Muşchii feţei erau mai dezvoltaţi, iar dinţii puternici. De altfel, omul primitiv era dotat cu încă un set de măsele faţă de actuala conformaţie a danturii omului zilelor noastre. De-a lungul timpului, civilizaţia a căutat să facă hrana cît mai moale, cît mai prelucrată pentru a micşora travaliul maxilarelor şi al danturii. O fi bine, o fi rău, timpul o va dovedi. De altfel, pe parcursul evoluţiei, acel set de măsele amintit mai sus, bun pentru tocat şi sfîşiat carnea şi fructele crude, a dispărut.
Măselele de minte
Înclipa de faţă se pune întrebarea: Mai sunt necesare măselele de minte? Se pare că ele au devenit nefolositoare. Ba, mai mult, măselele de minte aduc un sac cu necazuri. În primul rînd li se spun măsele de minte, fiindcă apar la 18 ani, cînd se consideră că tînărul ajunge în pragul majoratului, al dezvoltării şi fizice şi mintale depline. Ei bine, măselele de minte, în foarte multe cazuri, refuză să iasă normal din gingii şi de aici se iscă o adevărată harababură în arhitectura danturii. Se plîng foarte mulţi adolescenţi că măselele de minte nu le-au răsărit. Rămînînd cuibărite în osul şi carnea gingiilor, ele
