„Mike meseriaşu’“ / „Magic Mike“ este un film cu bărbaţi dezbrăcaţi, dar nu comicul sau sexul îl interesează pe regizorul Steven Soderbergh.

Din capul locului trebuie spus că „Magic Mike" este un film de Steven Soderbergh, mai precis de ex-marele regizor Steven Soderbergh. Cei care vor intra la acest film ca să se amuze de scenele - destule, de altfel - cu bărbaţi dezbrăcaţi, gândindu-se, poate, şi la vechiul şi clasicul „Full Monty" / „Gol puşcă", se vor păcăli, fie că vor recunoaşte sau nu, şi vor râde, dar oarecum strâmb.

Într-adevăr, cineastul american îşi etalează şi în această peliculă stilul minimal(ist) pe care-l plimbă cu el de câteva filme încoace, de când şi-a propus să abordeze pelicule de gen, pe care să le golească de tot ceea ce le face atrăgătoare pentru public („Contagion" / „Pericol nevăzut", de anul trecut, şi „Haywire" / „Cursă pentru supravieţuire", de anul acesta, sunt cele mai recente exemple). Cu alte cuvinte, filmul este „sec", chiar plat am putea spune, dar este „într-un fel", este un film în toată puterea cuvântului, ceea ce nu se poate spune despre multe produse care ne sunt livrate ca film independent.

„Poveste morală"

„Magic Mike" este prezentat ca o comedie cu stripperi, dar tonul este, în permanenţă, unul grav, obiectiv, interesat de autenticul şi firescul situaţiilor şi al personajelor. În plus, filmul virează repede spre o „poveste morală", în buna tradiţie a cinemaului de autor, chit că, în mod deliberat, nu o (con)duce până la capăt şi preferă să încheie pe un ton optimist.

Pentru filmul său cu stripperi, Soderbergh a plecat de la amintirile personale ale actorului principal, Channing Tatum, care a servit în această branşă pe la 18 ani. Tatum a fost rugat să le pună pe hârtie, iar scenaristul Reid Carolin le-a dat o formă profesionistă. Oricum, subiectul nu e decât un pretext pentru cineastul amer