Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a copilărit în Bucureşti, într-o casă de pe strada Zambaccian, la numărul 1. Bunica sa, Ghizela Vass, era activistă în Partidul Comunist Român. Astăzi, el este al treilea om în stat, membru PNL şi finul premierului Tăriceanu, despre care spune că l-a propulsat în carieră, dar, uneori, l-a şi încurcat. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: RompresSursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

Bunica era o persoană destul de închisă, nu vorbea foarte mult, aşa că eu n-am văzut şi n-am ştiut multe despre ei. Era un sistem mai secretoman. Se pornea de la premisa că nu este bine nici măcar în familie să se ştie astfel de lucruri. Când pleca prin ţări europene, unde coordona partide comuniste, mama ştia că ea e la Bârlad. Dacă e să traduc în limbajul de astăzi, îi spunea maică-mii că pleacă în circumscripţ ie“, povesteşte preşedintele Camerei Deputaţilor. „Mi-a zis de câteva ori să nu mă bag în politică, să nu păţesc ca ea. S-a trezit la 90 de ani că tot ce-a crezut o viaţă s-a întors pe dos. Sper să nu mi se întâmple la fel“, mai spune acesta.

„Eliberarea“ liceului

Bogdan Olteanu nu a fost membru în PCR, dar a „apucat“ să fie UTC-ist. Îşi aminteşte că, în această calitate, a făcut steguleţe atunci când Gorbaciov a venit în România. El spune că, locuind pe lângă televiziune, a asistat şi a participat la evenimentele din decembrie 1989 şi, împreună cu câţiva colegi, a vrut să „elibereze“ liceul unde învăţa. „Am plecat cu un steag şi câţiva colegi să spargem tablourile din liceu şi să vedem cum îl apărăm de terorişti. Aveam 18 ani. N-au venit teroriştii, dar în momentul acela aveam toţi morbul Revoluţiei în noi“, îşi mai aminteşte Olteanu.

Preşedintele Camerei Deputaţ ilor a decis ulterior să intre în politică, determinat de manifestaţ iile şi co