Dinamo nu va mai avea rezultate pe stadionul ăsta arhaic şi caraghios!
Peluze la sute de metri depărtare de teren, o lojă oficială ridicol de opulentă, iar deasupra ei o cabină de comentatori la care pînă de curînd se ajungea cu frînghii şi pioleţi. O pistă de atletism suficient de lată pentru o paradă de TAB-uri echipate de Florin Călinescu. E stadionul Dinamo, cel mai urît şi cel mai bine plasat stadion din România.
Aici joacă o emblemă a fotbalului românesc (chiar dacă nu sună întotdeauna măgulitor). Dinamo are 18 titluri de campioană, o colecţie consistentă de eşecuri de dată recentă în Europa şi galeria cu cel mai ridicat IQ, dacă e să ne luăm după calitatea mesajelor de pe bannere. Nu-ţi trebuie prea multă minte ca să înţelegi că stadionul, aşa cum arată acum, e un monument dedicat absurdului. 20 de hectare zac nefolosite în centrul oraşului, o construcţie fără luciu şi fără contur, o imagine îmbîcsită, de bun aparţinînd statului şi nimănui. Ca să vezi de la peluză bara lui Dănciulescu îţi trebuie binoclu. În schimb, interesele se văd cu ochiul liber. Zona e importantă şi rechinii flămînzi. O soluţie într-o ţară normală ar fi concesionarea terenului către investitori, nimeni nu mai construieşte azi fără un act de proprietate, dar cine garantează că în loc de stadion nu ne trezim cu încă un mall, în numele tatălui, al fiului şi al cumnatului? La Cluj, Paszkany a primit concesiunea şi a trîntit o arenă bună de Liga Campionilor, în care spectatorul se simte tratat cu respect, iar Augustus Constantin - arbitru. În schimb, în Regat funcţionează alte legi, în primul rînd cea a lui Ohm, greu de aplicat cînd e vorba de ceva la vedere. Prea mulţi oameni de mulţumit, prea mulţi ziarişti care îşi vîră nasul unde nu trebuie, aşa că mai temporizăm un pic. Ne-au scos olandezii din Europa? Tot răul spre bine, nu mai vin atîtea inspecţii de la UEFA şi putem să
