Foto: Thinkstock Homeopatia continuă să aibă o taină care fascinează şi alină suferinţe. E greu de contestat heomeopatia care, pe undeva, se bazează şi pe memoria lichidelor. Homeopatia foloseşte remedii obţinute prin diluţii foarte avansate. Prepararea acelor bobiţe homeopatice se face dintr-o pulbere provenită din substanţe din trei regnuri: mai ales din regnul vegetal, animal şi mineral. Adică se fac extracte din plante, din venin de şarpe, de scorpion, din roci şi chiar din sare (sarea de bucătărie e un medicament puternic când e foarte diluată). Aceste amestecuri de substanţe se diluează în lichid. Se începe, de exemplu, cu 10 litri, iar soluţia se zguduie bine. Apoi diluarea continuă în lichid de 10 ori mai mult, adică în 100 de litri. După fiecare treaptă de diluţie şi după fiecare scuturare intensă se schimbă structura moleculară a lichidului. În final, aproape nici nu mai există substanţă, dar lichidul a memorat calităţile substanţelor din mediile vegetal, animal şi mineral. Pelicule fine din substanţa foarte-foarte diluată se aşează pe un suport care sunt bobiţele (globule de lactoză). Unul dintre marile avantaje ale acestor remedii este ieftinătatea lor. De fapt, se plăteşte mai mult manopera acelei diluări şi scuturări ale soluţiilor decât substanţele. Homeopatia nu tratează boli, ci bolnavi. Pacientul este analizat pe îndelete de homeopat pentru a-i creiona un portret al constituţiei lui. Se pun întrebări poate şi ciudate: în ce poziţie dormi, ce visezi, care sunt persoanele antipatice.

De fapt, homeopatia socoteşte că fiecare bolnav este un unicat. Remediul heomeopatic reechilibrează tot organismul şi face în aşa fel ca organismul să-şi vindece dezechilibrele energetice sau informaţionale. Homeopatul face o evaluare a pacientului ca să descopere câtă forţă de reacţie mai are organismul lui. E foarte important ca homeopatul să evalueze capaci