Nimeni nu poate omite momentul Montreal, cînd lumea gimnasticii s-a schimbat datorită unei fetiţe de 14 ani din Oneşti
Despre Nadia se poate povesti la infinit. E greu să găseşti un sportiv care a trăi alături de Nadia şi care să nu poată înşira amintiri. Ediţiile Jocurilor Olimpice din 1976 şi 1980 păstrează pregnant urmele de magneziu ale campioanei. În ce fel a pătruns ea în sufletele altor mari sportivi români şi ce îşi amintesc ei? Specială, elegantă, sacrificiu, emoţie sînt doar cîteva dintre cuvintele care se leagă de Zeiţa de la Montreal cînd alţii vorbesc despre ea.
ANCA GRIGORAŞ - gimnastă, medaliată cu argint cu echipa la JO din 1976, colegă în echipa de la JO Montreal, dar şi antrenoare înainte de JO de la 1980:
"Cea mai dragă perioadă alături de Nadia este aceea dinaintea Jocurilor Olimpice de la Moscova. Eu deja mă retrăsesem şi Nadia a venit la Bucureşti să se antreneze pentru că Bela nu accepta că ea crescuse, că devenise o adolescentă, el voia să îngheţe la o anumită vîrstă. Atunci am cunoscut-o mai bine pe Nadia, aş spune că m-am comportat ca o soră mai mare. Nadia a intrat la facultate, a început să meargă la teatru, la spectacole de balet, a citit foarte multe cărţi. A ieşit din rutina de la Deva. Sînt momente care au ajutat-o foarte mult în dezvoltarea ca persoană, pentru că nu ne compunem doar din gimnastică".
ANCA PASCU - floretistă, dublă medaliată cu bronz cu echipa la Jocurile Olimpice în 1968 şi 1972, participantă la JO de la Montreal:
"Am fost în Canada împreună cu echipa de floretă a României. Amintirile legate de această Olimpiadă mi-au rămas puternic întipărite în minte din două motive, ambele legate de Nadia. Este dificil de descris impresia pe care a lăsat-o Nadia în Satul Olimpic după ce a obţinut nota 10. Nimeni nu mai vorbea despre nimic altceva. Însă am simţit şi
