O familie din comuna Dobreni îşi duce zilele într-o casă fără curent electric şi apă. În fiecare seară, copiii îşi aprind singuri câte o lumânare şi se uită cu jind la televizorul care e mobilier de decor în cameră
Familia Panait locuieşte la mai puţin de 15 kilometri de Piatra Neamţ, într-o casă izolată pe un vârf de deal din satul Dobreni. Poteca pe care se urcă pentru a ajunge la ei se cheamă «Drumul Şcolii», dar calea devine impracticabilă atunci când se înzăpezeşte sau se face noroi după câteva ore de ploaie.
„Ne-am făcut casă aici pentru că era casa bunicului şi nu am avut alte posibilităţi. Locul e izolat acum, dar înainte de '90 aici au mai fost case care nu au rezistat în faţa colectivizării", spune Marius Constantin Panait (32 de ani), capul familiei. Omul locuieşte împreună cu soţia şi cei trei copiii cu vârste între 3 şi 7 ani într-o singură cameră unde sunt două paturi.
„După ce se înserează stăm cu toţii la lumina lumânării, dar pe copii îi adormim pe la ora opt. Dimineaţă trebuie să ne trezim devreme ca să merg cu Cristian, băiatul cel mare şi cu Laurenţiu până în sat, la grădiniţă", spune Claudia (29 de ani), mama copiilor.
Electrificarea, o himeră
Chiar dacă au vârste fragede, cei trei copii îşi dau seama de greutăţile familiei. Laurenţiu (5 ani) este cel mai adesea responsabil cu înlocuirea lumânării care se consumă, iar Cristian buchiseşte deja câteva litere pe caiet pentru că, din toamnă, va merge la şcoală.
„Iarna când e ziua mai scurtă, consumăm cam 10-12 lumânări pe seară. M-am interesat şi pe la primărie şi la E-On, dar nu sunt şanse să avem prea curând lumină. De la E-On mi s-a spus că dacă suport singur costurile o să-mi pună stâlp, dar nu pot aduna 60.000 de lei, când eu lucrez în agricultură sau pe şantier pentru 50 de lei pe zi", spune Constantin Panait. Distanţa până la prima
