Tineti minte, de la orele de istorie, cine era capul satului odinioara? Nu primarul, nu judele, nu politaiul. Preotul. Cuvintul care atirna cel mai greu in fata mireanului era cel al preotului. Dumnezeul cel de sus glasuia legile prin gura popii mai ceva ca trimbita postalionului.
Sfantul Sinod a decis ca, daca au aprobarea ierarhului locului, preotii vor putea candida ca independenti pentru functia de consilier local. Chestia asta imi aminteste, vreau - nu vreau, de filmele in care actiunea are la baza ordinele religioase catolice. De fapt, ca sa fiu mai clar, intregul sistem bisericesc romanesc imi seamana cu un ordin in genul Templierilor. Nimeni nu stie ce se intimpla inauntru, ce se discuta, cum se discuta, mai ales ca presa pare neinteresata de bisericisme.
Intr-un fel sau altul, BOR este un soi de avion care zboara sub nivelul radarului. Secretomania din sistem este mai ceva decit cea din serviciile secrete. Diferenta e ca, daca la SRI intrebi si nu ti se raspunde, la BOR nu intreaba nimeni. Ei tac si fac. Nu ies in fata cu nimic, sint acceptati asa cum sint, cu bune si cu rele, capii fura de pe unde apuca si nimeni nu indrazneste sa deranjeze. In fond, sint oamenii lui Dumnezeu, nu-i asa?
Decizia Sinodului, mai mult sau mai putin sfint de felul sau, mi se pare o stire foarte misto. Dupa toate scandalurile legate de icoanele din clase, obligativitatea religiei in scoli etc., cum poti sa incerci sa-ti impui punctul de vedere altfel decit prin a candida la o functie publica?
Biserica, intr-un fel sau altul, trebuie sa se impuna. Oricit de democratic ar fi statul roman, oricit de mare ar fi dreptul la libertatea de gindire a cetateanului, Romania este, inainte de toate, un stat condus de Dumnezeu. Si, nu glumesc. E drept, Basescu nu are fata de sfint si, de altfel, nici nu e. Dar Dumnezeu, presedintele Romaniei, ne conduce di