Cristina Stamate e fermecătoare şi în afara scenei, este toată un clocot şi un iureş de istorisiri deştepte şi sensibile. Ce să mai vorbim de verva cu care scrie cărţi. Şi din ultima carte de bucate pe care a lansat-o cu succes musteşte originalitatea şi fraza isteaţă. Îl iubeşte pe Păstorel Teodoreanu, care lipea poveşti frumoase la reţetele de bucate, lângă musaca Păstorel punea pe farfurie şi vorbe de duh. O sensibiliă poveste cu porumbei în rol principal cu sentimentala Cristina Stamate îţi încălzeşte inima.
„Am scos din iarnă «o haită» de porumbei, vreo 60. Luam o mulţime de pungi cu arpacaş pentru masa porumbeilor, încât vânzătoarea de la supermarket se minuna, «ce bisericoasă sunteţi, de ce faceţi atâtea colive». Zecile de porumbei vin de dimineaţă, din zori la balconul meu, îi aud vorbind, vin la cantina Cristinei de pe balcon. Ies înfofolită şi curăţ gheaţa de pe balcon să nu le îngheţe gheruţele. Am pornit de la doi porumbei, îi hrăneam, porumbiţa era urâtă, gagica era mică, negricioasă. Iar guguştiucul superb, cu guler înfoiat. El nu mânca, stătea de planton şi o păzea pe porumbiţă să mănânce liniştită tot ce e mai bun. Perechea de porumbei i-a anunţat şi i-a chemat pe cei 60. Din zori aud sunetul picioruşelor pe balustradă, parcă ar cânta clapele pianului lui Cleiderman. Porumbeii cu sunetul gheruţelor pe balcon par ziariştii care aduc ştiri pe computer, aduc de fapt porumbeii zvon de viaţă neelectronică.”
Îmi aminteşte această istorisire sensibilă de o altă întâmplare amintită de Cristina Stamate. Pe balconul cu pricina îndrăgita artistă a Revistei îngrijea flori, multe flori. Şi-a dorit nişte zambile frumoase, dar la magazin încă nu sosiseră seminţele potrivite, aşa că vânzătorul i-a spus actriţei să cumpere mai întâi un ghiveci cu pământ special. L-a pus pe balcon Cristina Stamate, în aştepta